AVIZ
referitor la proiectul de Ordonanță de urgență privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri
Analizând proiectul de Ordonanță de urgență privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.431 din 22.12.2021 și înregistrat la Consiliul Legislativ cu nr.D1132 din 22.12.2021,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și al art.46 alin.(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil proiectul de ordonanță de urgență, cu următoarele observații și propuneri:
1. Proiectul de ordonanță de urgență vizează reformarea cadrului normativ referitor la contractele de vânzare de bunuri, din perspectiva necesității de aliniere a legislației naționale de profil la normele Directivei (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE, în contextul îndeplinirii angajamentelor ce îi revin României și care derivă din calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, în ceea ce privește asigurarea transpunerii corecte și integrale a acquis–ului european.
Precizăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
2. Din punct de vedere al dreptului european, prezentul demers normativ intră sub incidența reglementărilor statuate la nivelul Uniunii Europene, subsumate normelor europene în domeniul Politica industrială și piața internă, în segmentul legislativ – Piața internă: apropierea legislațiilor.
La nivelul dreptului european derivat, semnalăm adoptarea Directivei (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE, având ca termen de transpunere pentru statele membre data de 01 iulie 2021, termen de altfel depășit pentru transpunerea acesteia în ordinea juridică internă.
Ca urmare a netranspunerii acestei directive în legislația națională, Comisia Europeană a transmis autorităților române scrisoarea de punere în întârziere privind cauza 2021/0492, stabilind drept termen de conformare din partea României data de 30 noiembrie 2021. Ulterior depășirii acestui termen de conformare, autoritățile române au solicitat Comisiei Europene prelungirea termenului de răspuns cu încă două luni, termen aprobat de Comisia Europeană, respectiv 30 ianuarie 2022, data până la care autoritățile române trebuie să transmită Comisiei Europene un răspuns detaliat, prin care să comunice finalizarea transpunerii Directivei (UE) 2019/771 și notificarea măsurilor de transpunere, astfel, pentru a evita aplicarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, la propunerea Comisiei Europene, de sancțiuni pecuniare constituite dintr-o sumă forfetară și/sau penalități cu titlu cominatoriu pentru neimplementarea în dreptul intern a prevederilor acestei directive, într-o etapă ulterioară a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru.
Față de aceste considerente, din analiza comparativă[1] efectuată asupra prezentului proiect, în raport de dispozițiile directivei europene mai sus menționată, a rezultat că finalitatea demersului a fost atinsă, iniţiatorii reuşind transpunerea ad literam a acestor prevederi, asigurându-se astfel, compatibilitatea normelor interne cu prevederile actului juridic european, stabilindu-se un echilibru just între atingerea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor și promovarea competitivității întreprinderilor.
3. Precizăm că, prin soluțiile legislative preconizate, nu trebuie să fie afectate drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție. În cazul în care aceste drepturi și libertăți sunt afectate, devin incidente dispozițiile art.115 alin.(6) din Constituția României, care prevăd în mod expres că „Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție”.
Potrivit acestei norme constituționale, ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, iar în Decizia nr.1189/2008 Curtea Constituțională a statuat că, în această situație, trebuie reținut numai sensul juridic al verbului „a afecta” „sub diferite nuanțe, cum ar fi: „a suprima”, „a aduce atingere”, „a prejudicia”, „a vătăma”, „a leza”, „a antrena consecințe negative”” cu privire la drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.
În acest sens, pentru ca proiectul de ordonanță de urgență să nu fie susceptibil a afecta dreptul la garantarea și ocrotirea proprietății private, libertatea economică și inviolabilitatea proprietății private, prevăzute de art.44, art.45 și art.136 alin.(5) din Constituția României, recomandăm să fie analizată posibilitatea ca intervenția legislativă să fie realizată printr-un proiect de lege.
4. Pentru asigurarea clarității obiectului de reglementare, titlul trebuie reformulat în acord cu dispozițiile art.41 alin.(1) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât să reflecte obiectul de reglementare exprimat sintetic, făcându-se referire la categoria de bunuri avute în vedere.
5. La al doilea paragraf al preambulului, pentru respectarea nomelor de tehnică legislativă, este necesară redarea in extenso a abrevierii CJUE, sub forma „Curtea de Justiție a Uniunii Europene”.
De asemenea, pentru corectitudine, sintagma „prevederilor directive (UE) 2019/771” trebuie redată sub forma „prevederilor Directivei (UE) 2019/771”.
La al treilea paragraf, pentru același considerent, sintagma „vânzărilor transfrontaliere în Uniune” trebuie înlocuită cu sintagma „vânzărilor transfrontaliere în Uniunea Europeană”.
Această observație este valabilă, în mod corespunzător, și pentru paragraful al patrulea, precum și pentru toate situațiile similare din proiect
La al cincilea paragraf, semnalăm că sintagma „cadru legal consistent, care să ofere certitudine juridică” este lipsită de claritate, fapt contrar normelor de tehnică legislativă, fiind necesară reformularea corespunzătoare a textului.
6. La art.1, pentru claritatea și predictibilitatea normei, sugerăm ca sintagma „în special norme privind conformitatea bunurilor cu contractul” să fie înlocuită cu sintagma „conformitatea bunurilor”.
7. La art.2, pentru o exprimare specifică stilului normativ, sugerăm reformularea părții introductive, astfel:
„Art.2. – În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile folosite au următoarea semnificație:”.
Referitor la definițiile preconizate prin prezentul proiect, semnalăm că unele dintre acestea, respectiv pentru noțiunile de „consumator”, „durată medie de utilizare”, „producător”, „vânzător”, „viciu ascuns”, „suport durabil”, sunt definite deja în alte acte normative aplicabile în domeniu, cum ar fi Legea nr.296/2004 privind Codul consumului, republicată, cu modificările ulterioare, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr.157/2015, cu modificările și completările ulterioare.
Pe cale de consecință, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă referitoare la unicitatea reglementării în materie și evitarea paralelismelor, este necesar să se stabilească care sunt raporturile dintre prezentul proiect și actele normative în vigoare aplicabile în domeniu. Astfel, se impune ca, pentru termenii și expresiile care au definițiile reglementate deja, să se folosească norma de trimitere la actul normativ care le prevede sau, după caz, modificarea corespunzătoare a acestuia.
Totodată, pentru evitarea încărcării excesive a textului, recomandăm eliminarea termenilor „reprezintă” și „înseamnă” din debutul definițiilor preconizate la pct.1, 16 și 17.
La pct.5 și 14, precizăm că achiesăm la observațiile formulate la art.III. pct.1 lit.a) în punctul de vedere al Ministerului Justiției nr.2/117882/2021/21.12.2021, referitor la corelarea noțiunilor de „contract de vânzare” și „adjudecător” cu dispozițiile Legii nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.
La pct.11, pentru o exprimare corectă gramaticală, termenul „vânzătorului” va fi înlocuit cu „vânzătorul”.
La pct.12, semnalăm că sintagma „publicitate relevantă disponibilă” nu asigură claritate și previzibilitate normei. Este necesară revederea și reformularea acesteia.
8. La art.3 alin.(2), având în vedere că prezentul proiect este promovat sub forma unei ordonanțe de urgență, și nu a unei legi, se impune înlocuirea sintagmei „în sensul prezentei legi” cu sintagma „potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență”.
La alin.(5), pentru o exprimare proprie stilului normativ, se impune ca textul să debuteze sub forma „În situația în care există îndoieli că furnizarea ...”.
La alin.(6) lit.a) și b), termenul „niciunui” este impropriu stilului normativ, prin urmare propunem eliminarea acestuia și reformularea normei.
Totodată, la lit.c), semnalăm neconcordanța dintre expresia „bunuri folosite”, astfel cum este prevăzută în proiect, și expresia „bunuri de ocazie”, cum se regăsește la art.3 alin.(5) lit.(a) din Directiva (UE) 2019/771. Este necesară reformularea corespunzătoare pentru asigurarea transpunerii corecte a actului juridic european.
Observația este valabilă și pentru art.9 alin.(5).
Referitor la textul preconizat pentru alin.(7), semnalăm că norma nu este suficient de clară, putând genera confuzii în aplicarea actului normativ. Pe cale de consecință, este necesară reformularea textului.
9. La art.4, referitor la sintagma „vânzătorul livrează consumatorului bunuri care, după caz, îndeplinesc cerințele prevăzute la art.5, 6 și 7”, precizăm că art.7 nu reglementează propriu zis cerințele de conformitate. Se impune revederea normei de trimitere la respectivul articol.
Totodată, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, sugerăm ca norma de trimitere la „art.5, 6 și 7, fără a aduce atingere art.8” să fie redată sub forma „art.5 - ..., fără a aduce atingere prevederilor art.8”.
Observația este valabilă, în mod corespunzător, și pentru art.9 alin.(2).
10. Întrucât nerespectarea dispozițiilor art.5 constituie contravenție, potrivit art.18 alin.(1) lit.b), pentru respectarea cerințelor de claritate, previzibilitate și accesibilitate a reglementării, partea introductivă a art.5 trebuie completată cu precizări referitoare la situațiile avute în vedere prin utilizarea expresiei „dacă este cazul”.
Observația este valabilă și pentru sintagma „după caz”, din cuprinsul art.4.
De asemenea, la lit.b) și c), pentru precizia normei, este necesar ca termenii „contractului” și „contract” să fie înlocuiți cu expresiile „contractului de vânzare”, respectiv „contractul de vânzare”.
Reiterăm observația pentru toate situațiile similare din proiect.
11. La art.6 alin.(1) partea introductivă, pentru un spor de rigoare normativă, este necesară inserarea expresiei „prevăzute la art.5” după expresia „cerințelor subiective de conformitate”.
De asemenea, pentru rațiuni de ordin gramatical, se impune ca termenul „condiți” să fie redat corect, sub forma „condiții”.
La lit.a), semnalăm că sintagma „prevederile legale în vigoare, de standarde tehnice sau, în absența unor astfel de standarde tehnice, de coduri de conduită aplicabile în domeniu și specifice sectorului” este prea generală, fiind necesară indicarea prevederilor actelor normative vizate.
La alin.(3) lit.b), pentru o exprimare specifică stilului normativ, sugerăm înlocuirea sintagmei „indicate la art.9 alin.(3)-(4)” cu sintagma „prevăzute la art.9 alin.(3) și (4)”.
Observația este valabilă, în mod corespunzător, și pentru art.11 alin.(3), în ceea ce privește sintagma „menționate la alin.(2) lit.(a) și (b)”, care va fi redată sub forma „prevăzute la alin.(2) lit.a) și b)”.
La alin.(5), pentru un spor de rigoare normativă, propunem ca textul să fie reformulat, astfel:
„(5) Nu se consideră că există o neconformitate potrivit prevederilor alin.(1) sau (3) dacă, la momentul încheierii contractului de vânzare, consumatorul a fost informat în mod explicit că o anumită caracteristică a bunurilor nu corespunde cerințelor obiective de conformitate prevăzute la alin.(1) sau (3), iar consumatorul a acceptat în mod expres și separat acest lucru la momentul încheierii contractului de vânzare.”
12. La art.7, pentru corectitudinea redactării, parantezele care precedă enumerările vor fi eliminate.
13. La art.8, semnalăm că sintagma „dispozițiile legale în vigoare” este prea generală, fiind necesară indicarea prevederilor avute în vedere.
Reiterăm observația pentru toate situațiile similare din proiect.
14. La art.9 alin.(5), pentru o transpunere corectă și completă a prevederilor art.10 alin.(6) din Directiva (UE) 2019/771, precum și pentru un plus de rigoare normativă, este necesară completarea normei cu dispozițiile europene referitoare la condițiile contractuale precizate în actul juridic european. Așadar, recomandăm reformularea textului, astfel:
„(5) În cazul produselor folosite, consumatorul și vânzătorul pot conveni asupra unor condiții contractuale sau acorduri având o perioadă de răspundere contractuală sau un termen de prescripție mai scurte decât cele prevăzute la alin.(1) - (4), cu condiția ca astfel de perioade ori termene mai scurte să aibă o durată de minimum un an”.
15. La art.10 alin.(2), pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, textul va debuta sub forma „Prevederile alin.(1) ...”.
16. La art.11 alin.(4) lit.a), pentru evitarea repetițiilor, sugerăm ca expresiile „în conformitate cu art.12 alin.(2)-(4)” și „în conformitate cu alin.(3)” să fie înlcuite cu expresiile „potrivit prevederilor art.12 alin.(2)-(4)”, respectiv „potrivit prevederilor alin.(3)”.
La alin.(4) lit.d), semnalăm că formularea „ori acest lucru reiese clar din circumstanțele cazului” este lipsită de claritate și predictibilitate, fiind necesară reformularea corespunzătoare.
La alin.(5), pentru corectitudine gramaticală, formularea „revine vânzătorului” se va reda sub forma „îi revine vânzătorului.”.
La alin.(8) întrucât sintagma „în condițiile legii” este prea generală, sugerăm indicarea actelor normative avute în vedere.
17. La art.15 alin.(8), pentru un spor de rigoare normativă, sugerăm ca textul să debuteze astfel:
„(8) Nerespectarea prevederilor alin.(5)-(7) ...”.
18. La art.18 alin.(1) lit.a), semnalăm că normele din cuprinsul art.15 alin.(1), (3), (4) și (8) nu stabilesc obligații a căror nerespectare să poată constitui contravenție, astfel încât expresia „art.15 alin.(1) - (9)” ar trebui înlocuită cu sintagma „art.15 alin.(2), (5) - (7) și (9)”.
Observația este valabilă, în mod corespunzător, și pentru art.18 alin.(1) lit.b), în ceea ce privește trimiterea la prevederile art.5, 6 alin.(1) și art.7. În acest sens, întrucât obligația vânzătorului de a livra consumatorului bunuri care îndeplinesc cerințele prevăzute la art.5 - 7 este prevăzută la art.4, propunem înlocuirea expresiei „nerespectarea prevederilor art.4 - 5, 6 alin.(1) și alin.(3), art.7 ...” cu sintagma „nerespectarea prevederilor art.4, cu referire la cerințele prevăzute la art.5, art.6 alin.(1) și 7, ale prevederilor art.6 alin.(3) ...”.
Precizăm că trimiterea la art.6 alin.(3) a fost menținută, întrucât această normă stabilește o obligație distinctă a vânzătorului.
Pe de altă parte, la art.18 alin.(1) lit.b), pentru precizie normativă, trimiterile ar trebui făcute numai la acele elementele structurale din cuprinsul art.11 și 12 prin care se stabilesc obligații a căror încălcare să poată constitui contravenții, și nu la cele două articole în integralitatea lor.
În același sens, semnalăm că normele din cuprinsul art.15 alin.(10) și (11), la care se face trimitere, au ca obiect stabilirea unor termene, precum și a modalității de calculare a termenelor, și nu a unor obligații a căror încălcare să poată constitui contravenție. Este necesară, de aceea, reanalizarea normelor de trimitere, sub acest aspect.
19. Semnalăm că, în lipsa unor precizări exprese, din norma propusă pentru art.18 alin.(2) nu rezultă care este natura juridică a măsurilor pe care le poate dispune agentul constatator odată cu aplicarea sancțiunii amenzii. Pentru respectarea dreptului privind accesul liber la justiție, consacrat de dispozițiile art.21 din Constituție, este necesară completarea corespunzătoare a textului, întrucât, în lipsa calificării acestor măsuri, nu se poate stabili care este procedura aplicabilă pentru atacarea lor în instanță.
20. Apreciem că soluțiile normative propuse în cadrul art.19, în raport de modalitatea de formulare și în lipsa unor justificări juridice, aceste norme prezintă un caracter neclar, chiar dacă conținutul acestora reprezintă o preluare fidelă sau identică a prevederilor actului juridic european. Trebuie precizat că forma și mijloacele de transpunere nu presupun doar o copiere fidelă totală sau parțială a prevederilor dintr-o directivă, normele de transpunere trebuie să fie adoptate în spiritul sau în acord cu cadrul legal național și constituțional și care necesită adaptare juridică în legislația națională.
Ca urmare, se impune reformularea textului.
21. La art.20 alin.(1), potrivit căruia ordonanța de urgență intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2022, semnalăm că, în conformitate cu dispoziţiile art.4 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 dispozițiile referitoare la contravenții intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării. În măsura în care se are în vedere intrarea în vigoare a acestor dispoziții într-un termen mai scurt, menționăm că, potrivit art.4 alin.(2) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, în cazuri urgente se poate prevedea intrarea în vigoare într-un termen mai scurt, dar nu mai puţin de 10 zile de la data publicării, însă această soluție trebuie prevăzută în mod expres în cuprinsul proiectului.
PREȘEDINTE
Florin IORDACHE
București
Nr.1021/23.12.2021
[1] Precizăm că, nu a fost anexat la nota de fundamentare, tabelul de concordanță privitor la transpunerea dispozițiilor a articolelor/paragrafelor din actul european ce au fost transpuse în proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului (cu toate că pe site-ul Ministerului Economiei Antreprenoriatului și Turismului este postat acest tabel de concordanță).